|
Bine ati venit la A.N.M.R.F. Braila!
|
Voluntari pentru protectia
mediului
Proiect in derulare
Asociatia Nationala Mutuala Romania - Franta “Louis Pasteur”
|
Prezentarea generala a Parcului Natural
Balta Mica a
Brailei
Din
punct de vedere geografic Parcul Natural
Balta
Mica a Brailei se incadreaza in zona a IV-a a cursului
romanesc al
Dunarii. Ramasita a uneia dintre cele
mai intinse zone inundabile - Balta
Brailei,
Parcul Natural Balta Mica a Brailei reprezinta o marturie
vie a ceea
ce a fost doar cu cateva decenii in
urma lunca inundabila a
Dunarii.
Balta
Brailei, cuprinsa intre cele doua brate ale Dunarii,
Dunarea navigabila (bratul Cremenea) la vest si
Dunarea Veche (bratul Macin)
la est, a reprezentat
una dintre cele mai
importante unitati hidrobiologice
din lunca Dunarii. Cu o lungime totala de
aproximativ 60 km si o latime de 23
km in punctul
maxim, Balta Brailei insuma aproape 96.000 ha. Daca la
aceasta
suprafata se adauga si lunca inundabila
exterioara, atunci intreaga suprafata
se ridica la
peste 153.000 ha. Atunci cand aveau loc viiturile de
primavara,
intreaga balta devenea o imensa
intindere de apa, deasupra apei ramanand numai
palcurile de salcii. La viiturile cele mai mari
cota de inundatie ajungea pana
la 4,5 - 5 m peste
etiajul Brailei. La retragerea totala a apelor, chiar si
in
perioadele de vara foarte secetoase, ramaneau
peste 200 de balti cu apa
permanenta, al caror
luciu de apa era de aproximativ 16.750 ha.
Aproape toate baltile din
interiorul Baltii Brailei aveau
legatura intre
ele, dar si cu fluviul, prin numeroase privaluri (Cluciu,
Corotisca, Rusava etc.), iar pricipalele cuvete
lacustre erau conectate intre
ele prin intermediul
unor canale longitudinale (Filipoiu, Ulmu - Jaghia,
Brezoiasca, Maicanu etc). Cel mai mare era canalul
Filipoiu care facea
legatura intre un capat si
celalalt al Baltii pe directia nord-sud, a celor
mai mari lacuri: Serbanul, Ulmul, Ulpasul,
Rutundul, Copoiul, Zagna, Japsa
Plopilor. Toate
aceste privaluri si canale formau o adevarata retea
hidrografica prin care se realiza alimentarea
baltilor cu apa din bratele
Dunarii.
Amenajarile dintre
anii 1964 - 1970 ce s-au
efectuat asupra Baltii
Brailei prin desecarea, indiguirea acesteia si
dirijarea terenurilor spre folosinta in
agricultura (Insula Mare a Brailei),
au modificat
radical atat relieful cat si microclimatul local. Daca se
ia in
calcul si componenta economica, atunci ne
putem da seama de "raul" ecologic
care s-a produs
pentru aceasta zona prin disparitia luncii inundabile.
Construirea digurilor de o parte si de alta a
malurilor Dunarii, a caror
lungime totala este de
peste 150 km, a scos din circuitul natural de revarsare
a fluviului o suprafata de 72.382
ha.
Conform celui de-al
5-lea
Simpozion "Dunarea si biodiversitatea" organizat la Braila
in anul 1998,
s-a facut propunerea ca intreaga
zona cuprinsa intre Giurgeni (kilometrul 235)
si
Braila (kilometrul 170), ramasa in regim liber de
inundatie dupa indiguirea
Baltii Brailei, sa
poarte denumirea de "Baltile Mici ale Brailei". Ulterior,
zona a fost desemnata ca Parc Natural, purtand
denumirea de Parcul Natural
Balta Mica a
Brailei.
Astfel, sub aceasta denumire
intra
urmatoarele 7 insule, ordinea lor fiind
considerata din amonte spre aval:
Insula
Varsatura, Insula Chiciu, Insula Mica a Brailei, Insula
Orbului, Insula
Calia, Insula Fundu Mare, Insula
Harapu.
Suprafata totala pe care o
insumeaza
aceste insule este de aproximativ 15.000 ha, reprezentand
de fapt
zona care a mai ramas in regim liber de
inundatie dupa ce s-a realizat
indiguirea Baltii
Brailei.
Supusa in fiecare an perioadelor de revarsare
a
apei, Insula Mica a Brailei este o suma de
ecosisteme terestre si acvatice
interdependente
(un biom specific Dunarii). Intre aceste doua tipuri de
ecosisteme nu exista in timp o delimitare stricta.
Astfel, atorita influentei
exercitate de nivelul viiturilor sezoniere, intreaga
suprafata a insulei este continuu remodelata,
intre ecosistemele componente
existand o
succesiune si inlocuire periodica.
Viiturile foarte
mari fac ca
acolo unde era un ecosistem terestru
sa apara unul acvatic, iar retragerea
apelor duce
la reaparitia din nou a uscatului. Aceasta dinamica anuala
este o
caracteristica esentiala a Insulei Mici a
Brailei (si in general a tuturor
zonelor
supuse revarsarilor).
Prin marimea ei, dar si
datorita importantei pe care o are atat din punct
de vedere ecologic, cat si
economic, Parcul
Natural Balta Mica a Brailei prezinta un interes deosebit
pentru lumea stiintifica, fiind inca o zona putin
studiata.
Biolog Nicolae
ONEA
Sectia de Stiinte
ale Naturii, Muzeul
Brailei
|
• Debarcarea |
• Echipa |
• Alimente |
• Ecologizare |
• Ecologizare |
• Ecologizare |
|
|
)
)
)
)
)
)
